“Why invest in Romania?”

Intr-una dintre plimbarile mele virtuale pe site-urile de mare inspiratie, m-am impiedicat de doi tipi, straini, care aveau o discutie pe Quora, cu titlul Why invest in Romania?”. Buna intrebare, mi-am zis, normal ca mi-a atras atentia, ca oricarui roman curios de ce ar vrea altii sa investeasca in tara noastra. Nuh?

Iata ce ii raspunde un altul:

“It is a tough question for me to answer personally since all my overseas investments tend to be with mutual funds.
The rationale would be that there are many smart people in the world especially in Eastern Europe who were locked behind the Iron Curtain for decades with negative economic consequences.
Many of these people work for less than normal 1st world wages, are very productive and most importantly highly motivated.
This should make them very economically competitive.
They have had to fork lift and revamp their governments to remove corruption and improve national economic policy.
The story of Eastern Europe should be a good one going forward, I would include Romania in that set.
Eastern Germany effectively demonstrates the potential upside.”

M-am gandit daca e de bine sau de rau totusi, felul in care suntem vazuti. Pe de-o parte, e bine ca suntem recunoscuti ca fiind destepti. Ceea ce e foarte adevarat. Avem oameni foarte bine educati, inteligenti si priceputi in mai toate domeniile. (Ca nu stim sa ii pastram si in scurt timp dupa ce isi termina studiile parasesc tara, asta e o alta problema). Pe de alta parte, e deranjant faptul ca suntem perceputi ca fiind extrem de ieftini, iar in ciuda acestui lucru mai dam dovada si de productivitate si multa motivatie. Nu stiu, pe mine ma cam irita cand vad ca strainilor le sclipesc ochii cand e vorba de investit in Romania. Foarte multi profita la maxim de dorinta noastra (a tinerilor) de a ne afirma si de a dovedi ca suntem capabili sa facem lucrurile bine (de ce nu, chiar mai bine decat ei). Imi dau seama ca ei atunci cand vin in Romania sa isi caute angajati pentru business sunt precum gospodinele care intra in magazine de-alea de doua produse la pretul de 10 lei. Cu diferenta ca ei cumpara “marfa” de calitate. Unde mai pui ca vorbim si cateva limbi straine, tot pe aceiasi bani. Mai suntem si loiali, bine crescuti, amuzanti, ne integram foarte bine in colectiv, stim sa ne facem placuti atunci cand socializam. (Nu zic ca nu avem si uscaciuni, ca orice „padure”.)

Suntem intr-o mare dilema: Ce sa facem? Sa cerem cat mai multi bani si sa riscam sa nu primim job-ul mult visat de multinationala? Sa il ia altul in locul nostru? Sau sa acceptam prima suma care ni se ofera si sa zicem “multumesc” pentru ca am avut ocazia sa patrundem in lumea corporatista, dupa care vadem cum putem sa ne croim o cariera si sa ne crestem si salariul pe parcurs?

Fiecare persoana are un plan in minte atunci cand porneste la drum si patrunde pe piata muncii (sau daca nu are la momentul acela, i se va contura de-a lungul vremii). Asa ca deciziile de job luate de fiecare trebuie sa coincida cu planul de cariera deja pus la punct.

Revenind la faptul ca ne vindem ieftin. Cum putem schimba acest lucru? Simplu de zis: sa cerem mai mult. Greu de facut cand de sase luni de zile stam pe bara si nimic nu se „leaga” in ciuda interviurilor numeroase la care am participat. Am facut un brainstroming cu colegii mei si am evidentiat doua aspecte extrem de importante in relatia angajat roman – angajator strain:

  • sentimentul de inferioritate pe care il avem fata de straini. Acesta ne pune de foarte multe ori bete in roate si din cauza lui pornim cu stangul inca de la prima strangere de mana, cand avem tendinta sa bagam ochii in pamant, sa stam umili si sa fim excesiv de politicosi. Nici sefului (strain sau nu) nu ii face placere sa aiba pe langa el o persoana supusa, gata sa sara in sus cand e rugat sa faca ceva si sa se tina dupa el sa-i care servieta sau paharul cu apa. Precum presedintele Basescu in poza de mai jos. Ceilalti doi stau drepti, el e adus de spate si cu “smirk”-ul ala de Smeagol afisat pe toata figura, excesiv de recunoscator ca se afla acolo. Parca si auzi un “yes master” cand il privesti).
Imaginea este de aici.
  • lipsa de incredere in fortele proprii. Majoritatea tinerilor gandesc in felul urmator: „ce noroc am avut ca m-am angajat la astia, bine ca am reusit, sper sa ma descurc; mi-e frica ca nu cumva sa nu fac fata, asa bun de nimic cum sunt. Vai, daca ma dau afara?” Atunci cand ai o parere proasta despre tine, ea se reflecta in actiunile tale si astfel o transmiti si celor din jur. Daca tu te crezi slab pregatit si fara valoare, ghici cum te va privi angajatorul?

Pentru ca am frunzarit si alte opinii despre romani, am gasit aici un articol interesant, pe care va recomand sa il cititi. Am pus ochii si pe un comentariu, la adresa romanilor, care mi s-a parut a fi de impartasit (desi parca la o a doua lectura, e cam “meh”):

Westerners, the majority of them, will say that Romanians are not good with deadlines, because the vast majority of Westerners that come to Romania, are small to middle business types, that come to Romania, because in their precious “International Community, Free World, Land of Democracy” West and all the other metaphors and epithets their zombie Mass-Media likes to self-label the West, starting a business is complicated and expensive, and lately only major corporations can afford that. More and more mom & pop stores are closing shop, in the “capitalistic”West.

And when they arrive in Romania, they plan to get rich fast in a country that has low taxes and where people are cheap.
But how many Westerners are honest about their intentions regarding Romania?

Remember Nokia, opened a factory in Cluj (Transylvania) and 3 years afters that, they were long gone to Bangladesh, because it’s cheaper.

If Nokia, a big Western Corporation can do that, imagine the low-to-middle income “capitalists” that come to Romania with 30K USD in their pocket and want to leave the country in a few years with 1 million.

So, in their business they start here, they always try to exploit the people, to the maximum.

That is way many deadlines are impossible to be fulfilled on time, because they are impossible to be fulfilled. They are deliberately set like that, so that people give their last drop of blood working for the “Capitalist from the Western International Community of the Free & Democratic West”.

Western managers, almost always set impossible deadlines, because that way the people will work hard and even put some extra hours in.
And of course extra-hours will not be paid, because you need to be such a “good team-player and you don’t want to spoil all the fun in the team, now will ya good ole’ chap, now chop-chop hurry along and work faster”.

Personal experience of working 10 years in London in the “software industry”. If this type of exploitation happens in “the West”, even though it is hidden between subtle threats of losing your job, and cheap ironies regarding your Romanian nationality, I dare not imagine how things really are in Romania, the land of 16% income taxes and 1% social security tax for software developers.

Just the other days, there was a classic example of a Western company in Romania, that opened a textile factory I think in Arad (Western Transylvania), and had clients such as Hugo Boss, D&G, etc.. and were paying their employees a maximum of 250 euros (200 £) a month, and had the fucking nerves to complain that people in Romania are lazy, because they don’t want to work for 250 euros a month.
They were claiming they had problems finding people to employ, gee I wonder why..

Gee, what a “huge” fucking favour they were making to the people of that village.
With the price of 5 Hugo Boss t-shirts that one worker made in less than an hour, they were paying the monthly salary of that worker.
In less than 3 days, they were able to make up almost all the salaries needed to pay every worker there.
The rest of the month? Well, whaddaya’ know, the bulk of the profit goes to the “benevolent capitalist from the West, from the International Community”, as these westerners like so much to label themselves.

If a project requires 12 months to be completed, in realistic project-planning, the managers will plan the project for only 7 months. Why? So the 5 months up to the 12 month period goes in the bank account of the manager.

Welcome to NeoLiberal Capitalism, NeoColonialism and Corporatism”

Stiu, e plin – ochi de retorica marxist-leninista bazata pe celebra tema a exploatarii de clasa de catre vestul capitalist. Trecand peste asta putem constata un aspect care e totusi adevarat: corporatiile chiar folosesc forta de lucru si talente mai putin costisitoare din foste tari comuniste sau din Asia, pentru simplul fapt ca muncesc mai mult pe mai putini bani. Cu se se aleg tarile respective si angajatii de acolo de pe urma acestor conditii? La prima vedere e ok, oamenii au locuri de munca iar economia de piata este stimulata pentru ca se vireaza bani pe plan local. Dar la o privire mai atenta… cati dintre cei care lucreaza chiar in domenii de top, precum IT-ul isi pot permite achizitionarea unei locuinte – bun ravnit de toata lumea – fara a apela la banci si la imprumuturi pe zeci de ani? Chiar nu vorbim de locuinte luxoase, vile sau duplexuri in zone exclusiviste, ci de apartamente mici, de 2-3 camere, multe dintre ele in blocuri mai vechi de 40 de ani. Sunt asadar, salariile si conditiile de munca, atat de bune?

Cert e ca sunt pareri si pareri despre angajatii romani. La fel ca despre toate nationalitatile. Trebuie sa avem si noi niste caracteristici si bune si rele care sa ne distinga pe piata muncii. Mai avem de lucru pentru a le transforma doar in parti pozitive si mai avem de asteptat pana cand se va implementa o legislatie la nivel european care sa se aplice fara sa tina cont de granitele tarii; sa creeze o egalitate de sanse pe piata muncii pentru toata lumea, indiferent ca vorbim de romani, francezi sau nemti.

Intre timp fiecare dintre noi ar trebui sa isi slefuiasca abilitatile de negociere, de promovare si de comunicare, pentru a putea fructifica competentele pe care le are intr-un anumit domeniu si pentru a obtine maximum de satisfactie de la cariera pe care si-a planuit-o.

Chiar cred ca numai prin auto-educare si continua perfectionare un om poate dobandi reusita profesionala reala. Odata ce tot mai multi dintre noi vor deveni experti in ceea ce fac vom putea schimba si starea aceasta paguboasa in care ne aflam, anume de a munci la nivel de Europa dar platiti la nivel de Romania.