Vorbitul in public

Vine o vreme in viata fiecaruia (cel putin a celor care lucram in HR, comunicare si domeniile conexe) in care va trebui sa vorbeasca in fata unui grup. Am mai vorbit in public de cateva ori si rezultatul nu s-a dovedit a fi chiar multumitor. Nici pentru mine si nici pentru public. Din fericire eram inca pe bancile facultatii si trebuia sa ne prezentam proiectele in fata grupei. La facultate cam toata lumea se balbaie, asa ca nu am facut o nota discordanta prea mare. De atunci am mai cochetat asa o data sau de doua ori cu oratoria, dar nimic serios. Am tot primit invitatii la cursuri si workshopuri de public speaking de-a lungul timpului dar am mers pe idea ca am eu timp sa le onorez. Poate data urmatore…

Lantul evenimentelor, in ceea ce ma priveste, incepand din momentul in care vorbitul in public apare in discutie, se desfasoara cam asa: mi se arata oportunitatea de a vorbi in public, eu zic „nu”, interlocutorul reuseste sa ma convinga si ajung cumva sa zic „da”. Intru in panica si ma gandesc ca mai am timp pana la data cu pricina sa ma razgandesc. Incep sa imi aduc aminte de intamplarile anterioare cu detaliile din dotare: nopti nedormite, transpiratie rece, voce tremuranda, blocaj mintal, pierderea simtului realitatii. Aceasta se numeste glasofobie. Frica de a vorbi in public. Se pare ca o am, intr-o masura sau alta. Nu este chiar atat de grava, e stapanibila, zic eu, dar totusi indeajuns de deranjanta.

E infricosator. Te gandesti ca o sa spui numai prostii si ca oamenii vor incepe sa te buhuie ca sa te cari  mai repede din fata lor. E, si de-aici incepe un intreg scenariu care ia amploare in mintea ta si iti sta ca lipit de creier pana in momentul in care te vezi fata in fata cu multimea. Cica, un truc care ar functiona, ar fi sa iti imaginezi ca toti oamenii care sunt acolo iti datoreaza bani. (Te gandei ca o sa spun sa ti-i imaginezi dezbracati, nu? :)). Se pare ca ideea ca toti iti sunt datori si au venit acolo ca sa te roage sa ii pasuiesti cu plata, te plaseaza pe o pozitie de superioritate cumva si iti mai calmeaza nervii. Daca o sa fiu in stare in momentele alea, am sa incerc sa o pun in aplicare si va spun daca functioneaza.

Nu stiu daca stiti, insa frica de vorbit in public sau „tracul de scena” este perceput de catre organism si se manifesta la fel ca si frica de moarte. Daca o sa urmariti filmuletul de mai jos, veti intelege perfect ce simt unii oameni (ca si mine, de altfel, pe alocuri) atunci cand trebuie sa infrunte vorbitul in public:

Pentru ca sunt in cautarea unui antidot impotriva acestei frici oarecum prostesti, am decis sa urmez urmatoarele sfaturi, de la Dale Carnegie cetire:

  • Pregatiti-va! Nu puteti fi increzatori atata vreme cat nu stiti ce veti spune.
  • Exersati! Frica reprezinta rezultatul unei lipse de incredere, iar lipsa de incredere contituie rezultatul faptului ca nu va cunoasteti adevaratele capacitati.
  • Nu incercati sa concepeti un discurs in 30 de minute. Acesta nu poate fi facut ca o friptura.
  • Ce inseamna pregatirea? Adunarea pe o foaie de hartie a catorva fraze mecanice? Memorarea acestor propozitii? Nicidecum. Adevarata pregatire consta in cautarile interioare, in asamblarea si organizarea propriilor ganduri, in cultivarea propriilor convingeri.
  • Notitele distrug cam 50% din interesul pe care l-ar putea trezi discursul vostru. Evitati-le. Si mai ales, nu il cititi. Publicul nu suporta sa asculte un discurs citit.
  • Pentru a va aminti punctele principale ale discursului vostru, puneti-le intr-o ordine logica, pentru ca fiecare sa duca automat la urmatorul.
  • Exista si altceva, pe langa cuvinte, acel ceva care conteaza intr-un discurs, savoarea cu care vorbim. Nu conteaza atat cum spui, ci cum spui.
  • Oricine poate tine un discurs. Daca nu ma credeti, faceti o proba. Trantiti-l la pamant pe un om obisnuit. Cand se va ridica in picioare, probabil ca va avea ceva de spus la adresa voastra si o va face negresit. De aceeasi naturalete trebuie sa dati si voi dovada in public.  Exersati-va tonul firesc. Nu-i imitati pe altii. Folositi-va propria personalitate atunci cand va exprimati.
  • Puneti suflet in ceea ce spuneti. Sinceritatea va va fi de mare ajutor.
  • Retineti ca ne intereseaza informatiile iesite din comun despre lucrurile obisnuite.

Usor de zis, greu de facut.

Bottom line, sunt doua intrebari mari si late la care trebuie sa raspunzi in timpul prezentarii:

  • Despre ce rahat vorbesti? (Excuse my French)
  • De ce rahat ar trebui sa le pese oamenilor despre ce rahat vorbesti?

Daca reusesti aceasta performanta esti un speaker de succes.

Daca pot eu, poate oricine.