The Checklist Manifesto

Ultima carte pe care am citito-o este „The checklist manifesto”. Am ajuns la ea intamplator, in cautarea unor carti despre medicina, mai exact chirurgie. As putea sa ma declar oarecum pasionata de subiect. Nu intr-atat incat sa practic disectie pe broaste sau ceva asemanator dar indeajuns de mult incat sa citesc diverse carti scrise de catre/despre chirurgi.

„ The Checklist Manifesto – How to get things right” a fost scrisa de Atul Gawande, un chirurg generalist si endocrinolog, care este si un autor premiat.

In aceasta, doctorul povesteste despre cum a luat nastere „cea mai mare inventie clinica a ultimilor 30 de ani” si anume „checklist-ul”. Implementarea unei liste – standard in salile de operatii a schimbat complet lumea chirurgicala si a dovedit eficienta unei banale „to-do list” in schimbarea rezultatului unei operatii.

De exemplu, pentru ca un medic sa salveze un pacient aflat in stare foarte grava sau sa opereze o persoana care a suferit o impuscatura sau sau vreun accient de masina acesta trebuie sa execute perfect undeva la 178 de taskuri. In SUA, cercetarile arata ca 150 000 de oameni mor anual in urma operatiilor si a complicatiilor care apar datorita neglijentei, neatentiei sau erorii umane. Desi specialisti si experti exista cu duiumul, se pare ca totusi se fac greseli si anumiti pasi din ingrijirea pacientului sunt trecuti cu vederea.

Solutia propusa pentru evitarea unor greseli de aceasta natura a fost intocmirea unei liste de taskuri cuprinzand pasii pe care chirurgii trebuie sa ii parcurga inainte de o operatie (pregatirea pacientului), in timpul operatiei si dupa aceasta (recuperarea). Chiar daca doctorii sunt capabili sa memoreze intregi tratate de medicina si sa efectueze cele mai dificile operatii imaginate vreodata, cand vine vorba de pasii cei mai simpli, de rutina, pana si lor le este destul de greu sa ii reproduca zilnic in aceeasi ordine, la perfectiune. In timpul efectuarii unei operatii chirurgul este pus destul de mult sub presiune ceea ce poate afecta destul de usor memoria si duce la sarirea unor etape. Ganditi-va la medicii de la urgente, care trebuie sa reactioneze instant si care duc o batalie impotriva timpului, avand totodata presiunea de a lua decizia corecta care poate face diferenta intre viata si moarte.

Listele cu taskuri reprezinta un mod de a ne proteja de erori si lipsuri de acest gen pentru ca ne obliga intr-un fel sa respectam anumite proceduri si ne impun o disciplina pe care noi poate nu avem chef si nici timp sau memorie sa o facem tot timpul.

In SUA, intr-un spital din Michigan la 3 luni de la implementarea metodei de checklist, infectiile in sectiile de terapie intensiva au scazut cu 66%.

Cum au inceput? Pe o foaie goala de hartie, au enumerat pasii care sunt necesari montarii unei linii centrale la un pacient (pentru ca aceasta ar fi principala cauza a infectiilor). Iata care erau pasii ce trebuiau urmati de medici:

  1. Spalarea mainilor cu sapun
  2. Spalarea pielii pacientului cu antiseptic clorhexidina
  3. Acoperirea pacientului cu fase sterile
  4. Sa se asigure ca poarta masca, ca are capul acoperit , ca are halat steril, manusi
  5. Acoperirea zonei de insertie cu un pansament steril, odata ce linia centrala a fost introdusa.

Desi se pare ca acesti pasi sunt extra-simpli pentru personalul medical, cunoscuti de ani buni , iar o lista ar parea cam redundanta, totusi s-a insistat de catre conducerea spitalului la urmarirea lor pentru o perioada de o luna de zile. Asistentele trebuiau sa inregistreze cu exactitate cat de des duceau la indeplinire doctorii aceaste instructiuni pas cu pas. Rezultatul dupa o luna: la mai mult de o treime din pacienti medicii au sarit cel putin un pas din lista de mai sus.

De aceea un checklist este important, nu numai in salile de operatii sau in spitale, ci in toate aspectele vietii noastre. De exemplu si pilotii folosesc o lista cu taskuri de care poate ati auzit prin expresia „a pilot’s checklist before takeoff”.

Sunt de acord ca pentru multi aceasta lista poate insemna „moartea pasiunii”. Cu gandul ca trebuie sa completezi un checklist de fiecare data cand faci ceva, parca iti mai taie din entuziasm, insa cand iti dai seama ca prin folosirea sa eviti atatea greseli si lipsuri (pe care uneori nici nu iti dai seama ca le ai), parca te gandesti de doua ori inainte de decide sa nu o folosesti. Nu mai vorbesc de chirurgi, care s-au simtit putin cam prost si cam luati peste picior atunci cand a trebuit sa completeze checklistul.

Mie cel mai interesant aspect referitor la un checklist mi se pare acela ca poti reduce si cele mai ample si complexe actiuni la nivel de lista. Transformi procese dintre cele mai complicate in rutina si te asiguri astfel ca si cele mai mici si insignifiante taskuri, dar vitale pentru rezultatul final, sunt luate in considerare si duse la indeplinire. Practic, lasi foarte putin loc de eroare si observi o diferenta destul de mare in calitatea rezultatului muncii tale.

Cu cat un „to-do list” este mai precis si mai clar, cu atat este mai eficient. Acesta trebuie sa cuprinda pasii – cheie ai procesului si sa actioneze ca un reminder asupra noastra, sa ne spuna tot timpul ce anume avem de facut, oricat de enervant ar fi.

In HR, slava Domnului avem checklist-uri pentru orice: avem ghid de interviu pentru recruiteri, lista cu documente si actiuni de intreprins cand avem un nou angajat, lista cu documente si actiuni cand cineva pleaca din companie, procesul de onboarding – step by step, evaluarea performantei – checklist cu factorii pe care ii urmarim, siguranta la locul de munca, etc. Domeniul asta e facut pentru checklists. J

Desi chirurgii erau reticenti la adoptarea acestei metode, dupa schimbari treptate si indelungi au ajuns ca si autorul, la concluzia ca aceasta reprezinta o plasa de siguranta:

Checklists defend any one against failure in several tasks. They catch mental flaws inherent in all of us –flaws of memory and attention and thoroughness. And because they do, they raise wide, unexpected posibilities.