Team building fail si psihologia multimilor

Poate ca ati  participat la partea voastra de team buildinguri proaste sau in care lucrurile au luat o intorsatura …nedorita, desi ma indoiesc ca s-a apropiat in gravitate de cel despre care urmeaza sa va povestesc.

Un teambuilding care a ramas in istorie, a fost cel organizat de Burger King pentru angajatii sai, undeva in anul 2000. Dusi intr-un retreat la aer curat si pajisti frumoase cu verdeata, angajatii au fost pusi sa treaca peste jaratec incins. Cam 2,5 m de jaratec trebuia traversat cu  picioarele goale si conform coach-ului care ii insotea, scopul ar fi fost sa ii scoata din monotonie si desigur sa “uneasca” echipa. Efectul a fost cel scontat, i-a unit in drum spre urgente sa isi trateze arsurile de gradul I si II suferite pe talpi si apoi au fost uniti si in umilinta resimtita in urma loviturii de imagine incasata de Burger King dupa aceasta intamplare.

Nu ma mira faptul ca ei (compania sau firma de teambuilding) au venit cu astfel de idee creata (in apararea lor, se pare ca in acei ani exercitiile de “firewalking” in teambuildinguri erau de ultim racnet), insa sunt socata ca toti angajatii au incercat (pe sistemul “nu e vinovat cel care propune, ci cel care accepta”.) Au fost in jur de 100 de persoane, toti facand parte din echipa de marketing. Multi dintre ei au ajuns sa fie spitalizati si tratati pentru arsuri, apoi dusi cu scaunele cu rotile la aeroport.

Lasand la o parte amuzamentul (ca e foarte amuzant) nu putem sa nu ne intrebam de ce naiba au acceptat? Sa fi fost mediul atat de competitiv, incat ai fi literalmente dispus sa te arunci in foc pentru angajatorul tau? Sa fie influenta grupului atat de mare incat sa nu pari mai fraier, preferi sa ai arsuri pe talpi? Si ca sa adauge insulta ranilor, au mai fost pusi si sa semneze o declaratie pe propria raspundere, cum ca nu este vina companiei daca “se accidenteaza”.

Mi-am gasit raspunsul in Psihologia multimilor a lui Gustave le Bon:

El spune ca in faza de organizare a multimilor, se “suprapun unele caracteristici noi si speciale care produc orientarea sentimentelor si gandurilor colectivitatii intr-o directie identica. Doar atunci se manifesta ceea ce numim legea psihologica a unitatii mintale a maselor“.

Se pare ca “trasatura cea mai izbitoare la o multime psihologica este aceea ca, indiferent de indivizii care o compun, indiferent de asemanarile sau deosebirile in felul lor de trai, in ocupatiile, caracterele ori nivelul lor de inteligenta, singurul fapt ca oamenii sunt transformati intr-o masa ii investeste cu un soi de suflet colectiv. Acesta ii face sa simta, sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod total diferit de cel in care ar simti, ar gandi si ar actiona fiecare dintre indivizii care compun multimea, luati izolat. Anumite idei, anumite sentimente nu apar si nu se materializeaza prin acte decat la indivizii care constituie o multime. Masa psihologica este o “fiinta” provizorie, compusa din elemente eterogene, dar sudate pentru o vreme, aidoma celulelor unui organism viu, care in totalitatea lor alcatuiesc o noua fiinta, avand particularitatile diferite ale fiecareia dintre celulele componente.

Pentru mine e singura explicatie ceva mai plauzibila, mai ales ca in ciuda rezultatului pe care acest team-building l-a avut, managerii care au participat l-au catalogat ca fiind de “mare succes”. 

*Alte detalii amuzante despre eveniment:

  • Coach-ul certificat in firewalking a primit 15000$ pentru ziua aceea fatidica
  • La un an dupa eveniment, situatia s-a repetat si la KFC & Deloitte ( ba chiar acestia din urma au platit si nitele daune unei angajte “arse”)
  • Tot coach-ul a declarat ca “nu este vina noastra ca unii oameni au talpile extrem de sensibile”