Shhhh! … se vorbeste de salariu…

De ce exista obsesia asta a secretului salarial? De ce ascundem salariile? Secretele atrag dupa sine barfe, zvonuri, susoteli, dezinfomare si presupuneri eronate. Pentru ca intr-o companie sa existe un climat transparent, sa faca odata publice salariile alea. Punct! S-ar pune capat multor discutii iar oamenii ar avea la indemana o informatie destul de folositoare. Ar putea vedea cine este perceput ca fiind de succes.

Cred ca publicarea salariilor ar pune presiune pe cine trebuie. Indivizii care castiga sume destul de mari vor trebui sa munceasca pe masura, pentru a dovedi ca le merita. Cei care au salarii mici vor fi presati sa dovedeasca ca si ei pot, iar managementul va trebui sa supravietuiasca “criticilor” echipelor lor.

Multi spun ca nu e recomandat sa discuti despre finantele tale in public pentru ca apar resentimente, invidii si idei de inferioritate care distrug relatiile dintre oameni. Dar, nu ai prefera mai degraba sa fii putin invidios decat platit prea putin?

Din experienta am observat ca nimic nu raneste mai mult egoul unui angajat decat lipsa de recunoastere, mai ales pe plan financiar. Asadar, transparenta e cea mai buna alegere pe care o firma o poate face (daca nu are nimic de ascuns, desigur). De obicei oamenii isi mai arunca cate un ochi pe vreo adeverinta sau alt document (care oricum trece prin mai multe maini) si vad salarii, mai afla una – alta de la Financiar, aud un zvon de la Contabilitate, ies impreuna la o bauta si discuta si isi imartasesc salariile. Ba chiar raman prieteni cu cei care au plecat din companie…si cumva tot afla. Cand vad discrepantele care exista intre ei si colegii lor care fac aceeasi munca, atunci acest lucru se va intoarce impotriva companiei.

Cat despre legislatia din Romania si procedurile care se aplica la noi cand vine vorba de salariu, lucrurile stau in felul urmator: nu se stipuleaza clar nicaieri ce anume se intampla daca angajatul vrea sa isi faca public salariul. Logic ar fi sa ai voie sa faci ce vrei cu informatia ta salariala, sa o comunici cui vrei, pentru ca este un aspect ce tine de viata ta privata. In Codul Muncii exista un mic articolas destul de ambiguu si dezbatut pe toate partile, care precizeaza:

“ART. 163 – Confidentialitatea salariului

 (1) Salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii.

(2) In scopul promovarii intereselor si apararii drepturilor salariatilor, confidentialitatea salariilor nu poate fi opusa sindicatelor sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor, in stricta legatura cu interesele acestora si in relatia lor directa cu angajatorul.”

Acesta se refera la angajator, insa pentru ca e oarecum incomplet si nu toata lumea intelege exact ce vrea sa spuna, majoritatea angajatorilor din pacate recurg la introducerea unei clauze in regulamentul intern, prin care specifica faptul ca ti se poate desface contractul de munca daca nu pastrezi confidentialitatea salariului. Despre temeiul pe care aceasta se bazeaza, au tot existat discutii si s-a ajuns la un alt articol din Codul Muncii care face referire la clauza de confidentialitate:

ART. 26

(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.”

Daca semnezi o clauza de confidentialitate, atunci buzele iti sunt cam pecetluite daca vrei sa divulgi pachetul salarial.

Care sunt fricile angajatorului:

  • Ca angajatul bun care munceste mult va observa ca este prost platit si se va demotiva sau chiar va decide sa plece;
  • Ca va trebui sa explice grila salariala si sa justifice discrepantele in fata angajatilor;
  • Ca va trebui sa alinieze pachetele salariale cu piata, pentru a fi competitivi in industrie. Cand va afla concurenta care sunt salariile, ii va „fura” angajatii buni, facandu-le oferte mult mai atragatoare;

Ce crede angajatul:

  • Ca angajatorul nu are incredere in el si de aceea practica aceasta politica a confidentialitatii salariale;
  •  Ca este cumva inselat, ca angajatorul vrea sa musamalizeze diferite actiuni ilegale in spatele acestor secrete si confidentialitati si de aceea tine atat de mult la respectarea lor;
  • Ca este platit mai putin decat trebuie si ca sunt altii mai putin pregatiti care castiga mai mult, iar angajatorul stie si nu face nimic in acest sens, dar ascunde informatia ca sa nu isi bata capul cu ea;
  • Ca angajatorului nu ii pasa nici cat negru sub unghie de el;
  • Ca in companie exista colegi care sunt angajati pe alte considerente (a se citi nepotisme) si nu neaparat pentru ca sunt performanti, care sunt subcalificati pentru posturile pe care le ocupa dar castiga mai mult decat el.

„Ala e nivelul la care vreau sa ajung” trebuie sa devina mind-setul colectiv, si nu ai cum sa obtii acest deziderat prin opacitate si tabu.

Asadar, confidentialitatea datelor salariale apartine trecutului. Oamenii discuta despre cat castiga dintotdeauna si cu cat compania incearca mai mult sa pastreze aceasta informatie secreta, cu atat se dezbate mai abitir de catre angajatii sai. In orice companie care se respecta ar trebui sa existe echitate interna, sistemul de recompensare sa fie cat mai transparent si reglementat de politici care sa ofere justificari si explicatii clare pentru fluctuatiile salariale. Trebuie ca fiecare sa inteleaga de ce este platit cu suma aceea si pe ce considerente i s-au oferit acei bani, etc.

Orice tentativa de a opri discutiile despre salarii intre angajati nu face decat sa le intareasca acestora suspiciunea ca firma ar avea ceva de ascuns.

Personal, consider ca transparenta ar aduce mai multe beneficii unei companii spre deosebire de politica standard de confidentialitate salariala. Daca salariile sunt corecte si calculate logic, iar angajatii sunt rasplatiti in conformitate cu rezultatele si calitatea muncii lor, nu ar trebui sa exista nicio problema de comunicaresau motiv de conflict.

Salariile „la vedere” au puterea sa influenteze pozitiv oamenii deschisi la minte pentru ca ii impulsioneaza. „Ala e nivelul la care vreau sa ajung” trebuie sa devina mind-setul colectiv, si nu ai cum sa obtii acest deziderat prin opacitate si tabu.