Reteta succesului

Ca sa nu va induc in eroare cu titlul, am sa va spun de la inceput ca de fapt nu exista nicio reteta pentru success. Exista munca. Multa, multa munca si setare de obiective.

Care este obiectivul numarul unul al multora dintre noi? Din pacate, acela de a face bani. Spun din pacate, pentru ca atunci cand ajungem sa facem bani, ne dam seama ca nu asta ne doream de fapt ci vroiam sa fim fericiti.

tumblr_nftthzD8a11rxbep1o1_500

Am cunoscut foarte multi oameni care asteapta sa faca bani ca sa fie fericiti. Sau dau vina pe lipsa banilor pentru orice le merge prost in viata. Oameni care isi tot spun ca „atunci cand o sa am bani si o sa fac asta si asta si asta o sa fiu cel mai fericit din lume”. Daca nu esti fericit atunci cand nu ai bani, nu o sa fii niciodata. Nefericirea aia pe care o simti atunci cand esti sarac face parte din „structura” ta interna, care nu se modifica indiferent de marimea portofelului sau a contului din banca. Chiar daca ajungi sa castigi enorm, personalitatea ta va ramane neschimbata la baza si vei fi motivat tot de aspectele care te atrageau si inainte, iti vor displacea aceleasi lucruri, iar in momentul in care o sa ajungi sa realizezi chestia asta, o sa devii si mai nefericit, pentru ca iti dai seama de timpul pe care l-ai pierdut si de energia irosita. („Da, dar macar o sa am bani.”, mi-a zis cineva cand a citit draftul asta.)

Eu cred ca oamenii nefericiti sunt cei care nu au obiective si care sunt confuzi. De exemplu, un om fara un obiectiv clar stabilit, normal ca nu are niciun rezultat, pentru ca nu cauta unul. Nu rezolva nimic, pentru ca nu si-a propus sa rezolve ceva. El stie ca vrea bani, e dispus sa faca orice pentru asta, chiar sa renunte la confort, insa nu are setat un obiectiv clar, cum anume va face acest lucru. Merge din inertie, accepta orice job i se ofera din orice domeniu si spera sa castige din ce in ce mai mult, uitand totusi ca ceea ce lasa in spate e cam subred. Daca ar fi depus acelasi efort in cariera pe care a inceput-o, daca pe parcurs s-ar fi instruit, ar mai fi facut cursuri, ar fi invatat o limba straina, ar fi tot aplicat la alte joburi din domeniu si ar fi urmat o panta ascendenta, nu vad de ce nu ar fi reusit. Cu mentiunea ca acest lucru cere timp si efort si focusare maxima.

Nimeni nu zice ca e usor. E al dracu’ de greu sa ramai ani de zile fidel unui obiectiv si sa investesti in atingerea lui. Mai ales ca omul in general isi doreste rezultate rapide, iar cand acestea se lasa asteptate isi pierde motivatia.

Chestia e ca timpul trece oricum, indiferent de ceea ce alegi sa faci. Asa ca nu mai bine pui tu osul la treaba si incepi sa scrii un plan de cariera (sau pentru orice altceva ce iti doresti sa dezvolti)? Asa cum iti vine in minte in prima faza, trece-l pe o foaie, scrie-l undeva si gandeste-te ce ai putea sa faci ca sa iti imbunatatesti sansele de a ajunge acolo unde ti-ai propus. Apoi scrie si activitatile exacte pe care o sa le intreprinzi pe o foaie. Dupa care va trebui sa le pui in practica. Greu ca naiba, stiu. Va fi necesar sa tragi de tine pentru a le indeplini. Nu te culca pe o ureche si nu merge pe premisa ca astepti sa iti vina cheful, pentru ca nu va veni niciodata.

Cand ai deja un job full time, poate si un copil, normal ca nu iti mai vine cheful sa mergi seara la cursuri de engleza sau de vanzari sau la o a doua facultate sau la sala sau oriunde. Nimeni nu are chef de asa ceva!!! Dar totusi, oamenii care au succes sunt cei care trag de ei, cei care isi dezvolta capacitiatea de a lupta cu lipsa de chef si de a face acele lucruri pentru ca trebuie facute. Si le fac azi, le fac maine (timpul oricum trece, fie ca ai facut sau nu ce ti-ai propus) ca in cativa ani sa se trezeasca si sa se uite in spate si sa vada cat au evoluat, unde au ajuns.

Asta, my dears, cred ca e un fel de cheie a succesului. Activitatilea alea mici, repetitive, constante practicate pe parcursul unor perioade indelungate de timp.