Raul de inaltime

Jo Owen, autorul cartii “Management stripped bare” spune ca raul de inaltime este o boala frecvent intalnita printe ocupantii pozitiilor de management in marile companii. Se pare ca cel mai des ii pica drept victime juniorii care trec prin stagiile de evolutie ale jobului precum trece cutitul prin unt, ajungand direct intr-o pozitie de management in care pregatirea nu prea ii ajuta. Sau cei din pozitii de middle management care se trezesc pe pozitii mai inalte decat pot suporta.

Pentru exemplificare a unei situatii de genul acesta, sa ne folosim de Marcy in a identifica simptomele:

  • Incoerenta prosteasca, neintelegerea contextului si a ceea ce se intampla in jurul sau
  • Tinuta si comportament nepotrivit
  • Esec total in aducerea vreunei contributii la rol

Marcy este o tipa (*putea la fel de bine sa fie si un tip) care la prima vedere pare “super” pentru un ochi neantrenat sa vada dincolo de pojghita de la suprafata. Are o atitudine indrazneata , de om rasfatat care nu tine cont de cei din jurul lui pentru ca e obisnuit sa obtina ceea ce isi propune, dar are grija sa nu intreaca normele de conduita sociala (prea mult). Le indoaie de le ia mama naibii, dar nu indeajuns incat sa le si “fisureze”.

Marcy a lucrat multi ani intr-o functie de oarecare “conducere” intr-o companie mica, “no name ceva SRL” si se remarcase ca fiind manager prin rautati si scorpilisme. Acum, ocupand o functie noua, de leadership am putea spune, intr-o companie mare, Marcy trebuia sa participe la luare de decizii si sa vina cu propriul mindset si input. Dar cum nu putea intelege cu adevarat deciziile care faceau mecanismul asta numit “corporatie” sa functioneze, era ineficienta in acest rol. Asa cum spunea “Principiul lui Peter”,lui Marcy “ii lipseste capacitatea intelectuala de a lucra eficient cu abstractii si de aceea ia hotarari ilogice.” Oh boy, si ce hotarari! Pe scurt, Marcy si-a atins nivelul de incompetenta din cauza inadaptarii intelectuale.

Ma intreb cati oameni sunt ca Marcy acolo, in lumea intreaga? Cati oameni vor sa ajunga tot mai sus, fara sa fie constienti de incompetenta lor, fara sa aiba abilitatea de a-si vedea lungul nasului si distrug in drumul lor nenumarate suflete? Poate ca nu sunt ei de vina in toate cazurile, pentru ca daca il pui pe omul slab pregatit in fata cu oferta vietii sale, normal ca o accepta.

Tot Peter dadea urmatorul exemplu: ” Un om beat este temporar incompetent sa mearga drept. Cata vreme merge pe jos, el constituie un pericol pentru sine insusi. Puneti-l insa la volanul unei masini, ar putea sa omoare o duzina de oameni inainte de a-si frange gatul.  Este evident: cu cat mijloacele de care dispunem sunt mai puternice, cu atat ceea ce vom face prin competenta noastra, va fi mai bine, sau prin incompetenta noastra, mai rau.”

Spre deosebire de raul de mare, pentru care exista un trament medicamentos, pentru raul de inaltime putem apela la un tratament clasic, bazat pe leacuri babesti de bun simt. Sa presupunem ca vrem sa o “vindecam” pe Marcy:

  • O dam jos de pe culmile inalte ale companiei si o aducem cu picioarele pe pamant, pentru ca presiunea atmosferica creste pe masura ce altitudinea scade, astfel incat este tot mai mult oxigen disponibil in aerul de jos.
  • Simptomele se vor ameliora imediat ce ascensiunea e oprita.
  • Ii sugeram sa gaseasca un nou traseu, pe un alt munte corporatist
  • Ii gasim un ghid experimentat care sa o indrume pe cararile abrupte ale managementului pas cu pas, incet si sigur pana ce Marcy invata sa urce singura.
  • O ajutam sa isi dea seama ca si pajistile de la baza muntelui corporatist sunt frumoase si ca nu e pregatita sau potrivita pentru a face o astfel de incursiune plina de obstacole. (mai greu de facut aceasta metoda)

Disclaimer: Orice asemanare cu personaje reale, e pur intamplatoare.