Oricine poate sa faca HR?

Am avut din nou vesnica discutie cu cineva, despre cum oricine poate face HR, cum ca nu ai nevoie de abilitati speciale, nu trebuie decat sa ai o bruma de bun-simt.

Inainte de a intra din nou in aceasta polemica, trebuie sa lamuresc cateva aspecte: atunci cand ma refer la HR, includ in expresie toate activitatile intreprinse de un om de resurse umane (recrutare si selectie, evaluarea performantelor, analiza muncii si proiectarea fiselor de post, compensatii si beneficii, administrarea dosarelor personalului) intr-o maniera profesionista, exact asa cum scrie in cartile de specialitate si in legislatie. Pentru ca daca ne gandim la documentele printate intr-un dosar jerpelit pus in ordine alfabetica in dulap, da, oricine poate face asta.

Am avut ocazia in ultimele saptamani sa caut un om de HR, asa ca am avut cateva interviuri cu persoane care sustineau ca au experienta in toate activitatile insirate mai sus. Din pacate, cred ca la noi, HR-ul fiind facut „dupa ureche”, multi nu stiu ce presupune sa ai un plan de resurse umane si ce inseamna cu adevarat departamentul de recrutare. Angajatii nu stiu care le sunt drepturile si chiar daca ar sti atunci nu au curajul sa le ceara. Angajatorii fac cateodata atatea gafe si porcarii incat te intrebi cum e posibil sa nu fie ingropati in procese. Sunt foarte putine organizatii care respecta asa cum trebuie legislatia si procedurile de resurse umane. In restul, domneste haosul, totul e facut doar de forma pentru ca atunci cand vine „controlul” sa fie totul la dosar si sa dam bine la inspectie.

Revenind la cei cu care am discutat, erau oameni care au absolvit psihologia, care aveau functii de coordonare in departamente de resurse umane si care nu erau capabili sa faca un profil al unui candidat „fictiv”, ale carui trasaturi le erau oferite pe tava. Nu reuseau sa descrie in termeni cat de cat de specialitate personalitatea unui om, de parca le lipsea vocabularul.

Cat despre partea administrativa, (aici ma refer la dosarele personalului), nimeni nu stie cu ce se mananca si fiecare interpreteaza legislatia dupa bunul plac, astfel incat sa se elibereze de o responsabilitate in plus. Asta ma enerveaza, mai ales cand avem atata informatie la indemana; cu un simplu search pe Google aflam toate informatiile relevante despre schimbarile legislative, ba chiar si drafturi de adeverinte si contracte. Numai sa avem putina initiativa.

Acum si HR-ul asta are o parte teoretica. Pe care ar trebui sa o stim, macar asa cat sa avem idee unde sa cautam raspunsuri la problemele cu care ne confruntam. Teoria exista ca sa fie chestionata, sa i se aduca imbunatatiri, dar cand noi facem treaba de mantuiala ca sa terminam mai repede si sa o bifam de pe lista, atunci cum sa avem pretentia sa ne dezvoltam? Cum putem imbunatati teoria?

Ideea e ca nu oricine poate face HR. Nu este esential sa ai studii in domeniu, insa e necesara dorinta de a invata, pasiunea pentru meserie si respectul pentru oameni. Chiar daca o persoana a terminat o facultate de psihologie si are 3 mastere in HR, dar nu reuseste sa exprime clar problema, sa gaseasca solutii, sa stabileasca o conexiune cu oamenii din jurul sau, sa „jongelze” cu candidatii in interviuri, sa stie clar ce inseamna KPI, cum se evalueaza performanta si cum sa alcatuiasca niste fise de post bune, atunci nu poate fi un om de resurse umane bun.

Ceea ce in Romania nu mi se pare ca se intelege este faptul ca indiferent de studiile pe care persoana le are, trebuie sa inteleaga business-ul pentru a fi capabil sa alcatuiasca o strategie buna, pentru a –i convinge pe parteneri sa o urmeze si sa o implementeze. Acesta mi se pare cu adevarat un om de HR valoros.

Cei mai buni oameni de resurse umane pe care i-am intalnit au fost cei care proveneau din diferite medii de afaceri, care au trecut prin mai multe experiente si care au capatat o viziune de ansamblu focusata pe identificarea problemelor. Desigur, conteaza foarte mult si comportamentul pe care individul il are fata de jobul sau. Trebuie sa fie o persoana cu imaginatie bogata, creativa, sa incurajeze oamenii sa se exprime si sa vina cu idei noi astfel incat sa ajute la dezvoltarea companiei, sa o faca sa priveasca spre viitor si sa fie in pas cu noutatile tehnologice.

Subliniez totusi ca un om bun de HR este format de ceea ce face si cum o face si nu de ceea ce stie sau nu. Tine de comportamentul pe care omul il are cand vine vorba de a-si face treaba, ca si in celelalte meserii, de altfel.