Oamenii de HR – incompetenti sau nu?!

 

In ultima vreme am tot citit diverse articole din si despre industia resurselor umane si spre dezamagirea mea am observat ca oamenii de la HR sunt denigrati in fel si chip.

Imaginea generala asupra acestei meserii este ca practicantii ei sunt inculti, slab pregatiti si nefolositori in organizatie, asta numai ca sa fiu blanda in exprimare. Toti candidatii cred ca recruiterii nu reprezinta decat o mare piedica in drumul lor spre a obtine un loc de munca. Niciodata nu isi pun problema ca si ei pot fi de vina.

In mentalul colectiv romanesc rolul pe care persoana din departamentul de resurse umane il are este unul strict administrativ si nu rezoneaza decat cu adeverintele de salariu, zile de concediu si contract de munca. Am intrat pe forumuri si am colectat o „frumoasa” pleiada de comentarii care mai de care mai rautacioase la adresa acestei industrii si oamenilor care practica meserii precum recruiter, specialist resurse umane, generalist sau consultant. Iata cateva, mai blande, sustrase de pe forumul de discutii al site-ului bestjobs:

“la un interviu pentru un post de agent outbound call center. aveam 19 ani si lucram neoficial bineinteles, de 4 ani, prin diverse locuri. aveam si o relatie de vreo 2 ani jumate si deja ma gandisem ce as vrea sa fac in urm 5 ani in viata mea. tipa ma intreaba; unde te vezi peste 5 ani? si eu i-am zis: intr-o companie internationala in dezvoltare, facand parte din angajatii de valoare ai/din conducerea companiei, cu propria mea casa si o masina. si ea imi zice: in 5 ani? m-au acceptat pentru ca eram f buna la engleza. am lucrat la ei vreo 3 luni pana cand am aflat ca totul era ilegal. si acum dupa 2 ani de atunci, am casa in constructie, lucrez intr-o companie internationala in dezvoltare si am fost recent promovata! cu masina mai greu ca nu am dat de permis inca. asa ca in your face Maria!(asa o chema pe idioata)”

“Cocotat pe pedestalul de recruiter lui i se pare ca poate adresa orice tip de intrebare aplicantului,in schimb cei aflati de partea cealalta a baricadei uneori trebuie sa-si infraneze pornirile de a raspunde exact pe masura intrebarii adresate,cf.principiului “fa-te frate cu dracu pana treci puntea”….”

 “In HR lucreaza, din pacate, pe langa multi profesionisti, si o serie intreaga de pseudo-specialisti, pseudo-psihologi, etc, care au impresia ca pot pune 2 intrebari “destepte” care scot la iveala trasaturile cele mai ascunse de personalitate. Vezi formulari de genul “ce culoare..”.. “ce anmimal..” deseneaza un copac…” etc.”

”Problema cu Hr-ii in general este faptul ca vorbesc din carti. Este foarte frumos ce scrie in cartile de specialitate, ca intervievatul trebuie sa se comporte asa si pe dincolo. Din pacate….realitatea e alta, iar noi nu avem Hr-i care sa treaca dincolo de bariera acestor carti….nu vreau sa supar pe nimeni, dar sunt total pe dinafara acesti oameni.
iar angajatorii care au firme mici si nu-si permit sa angajeze un Hr sunt mult sub nivelul de cultura si civilizatie pe care il cer de la angajat.”

“Se angajeaza in departamentul de HR toate tinerile absolvente de Psiho sau comunicare care au luat diploma la litere sterse si habar nu au pe ce lume se afla si se nasc astfel de situatii.Sunt cateva reguli si intrebari care daca le inveti e ok la interviu.Asta nu inseamna ca esti un om bun pentru jobul respectiv.”

Iata o imagine destul de greu de acceptat de catre cei care lucreaza in industrie si sunt cu adevarat pasionati de munca lor. E trist sa vezi ca din cauza mentalitatii oamenilor esti catalogat automat, fara drept de apel.

Adevarul sta undeva la mijloc insa. Exista si in HR, ca in orice alta meserie, oameni nepregatiti, angajati prin nepotisme si favoruri, ajunsi din greseala intr-o pozitie care nu li se potriveste. Nici candidatii nu sunt mai prejos (unii dintre ei, nu toti). Majoritatea celor care aplica pentru pozitii de entry si middle management se prezinta la interviu fara sa aiba idee despre postul la care au aplicat sau cu ce anume se ocupa compania. Aptitudinile lor sociale sunt la pamant si sunt incapabili sa isi descrie cu propriile lor cuvinte activitatea la locurile anterioare de munca. Raspund la intrebari cu o atitudine care denota dezinteres total. Pornesc in cautarea unui loc de munca inchistati si defensivi, cu gandul ca recrutorul este dusmanul si isi creaza diverse scenarii despre cum ar trebui sa decurga un interviu. Daca realitatea nu se potriveste cu povestea inchipuita, atunci il considera responsabil pe cel care face recrutarea si il eticheteaza ca fiind incompetent.