Meditatie asupra lumii

Daca a fost vreodata o poezie care sa imi placa enorm aceea a fost Glossa lui Mihai Eminescu.

 Mi se pare atat de cuprinzatoare, incat e imposibil ca oricine o citeste, in orice moment al vietii, sa nu se regaseasca undeva, in vreun vers sau un cuvant, sau sa nu rezoneze cu vreo strofa. #parereamea

 Poezia asta se incadreaza intre marile creatii universale si ale literaturii romane, avand ca tema fundamentala timpul, iar ca motive: fugit irreparabile tempus (timpul fuge fara sa se mai intoarca);

GLOSSA

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si noua toate;

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

In auz ne suna multe,

Cine tine toate minte

Si ar sta sa le asculte?…

Tu asaza-te deoparte,

Regasindu-te pe tine,

Când cu zgomote desarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba

Recea cumpana-a gândirii

Inspre clipa ce se schimba

Purtând masca fericirii,

Ce din moartea ei se naste

Si o clipa tine poate;

Pentru cine o cunoaste

Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume sa te-nchipui:

Joace unul si pe patru,

Totusi tu ghici-vei chipu-i,

Si de plânge, de se cearta,

Tu în colt petreci în tine

Si-ntelegi din a lor arta

Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul

Sunt a filei doua fete,

Vede-n capat începutul

Cine stie sa le-nvete;

Tot ce-a fost ori o sa fie

In prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zadarnicie

Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace

Se supun câte exista,

Si de mii de ani încoace

Lumea-i vesela si trista;

Alte masti, aceeasi piesa,

Alte guri, aceeasi gama,

Amagit atât de-adese

Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii

La izbânda facând punte,

Te-or întrece nataraii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teama n-ai, cata-vor iarasi

Intre dânsii sa se plece,

Nu te prinde lor tovaras:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca sa schimbe-actorii-n scena,

Te momeste în vârteje;

Tu pe-alaturi te strecoara,

Nu baga nici chiar de seama,

Din cararea ta afara

De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,

De hulesc, sa taci din gura;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Daca stii a lor masura;

Zica toti ce vor sa zica,

Treaca-n lume cine-o trece;

Ca sa nu-ndragesti nimica,

Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,

De te-ndeamna, de te cheama:

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera si nu ai teama;

Te întreaba si socoate

Ce e rau si ce e bine;

Toate-s vechi si noua toate:

Vreme trece, vreme vine.

Pasted from <http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/glossa.htm>