La taclale cu Nellie

Pentru ca zilele mele de recrutat au luat sfarsit, cel putin pana acum, m-am gandit sa trecem la discutii ceva mai serioase si sa va impartasesc putin din experientele avute in ultima vreme.

Mi-am schimbat jobul (cei  care ma cunosc stiu deja). Am ales un rol care nu implica si partea de recrutare, de aceea spuneam ca zilele mele de recrutat au luat sfarsit. Inca nu imi dau seama daca imi vor lipsi sau nu, insa sunt sigura ca am cu ce sa le suplinesc, cand vine vorba de invatat si relationat cu oamenii.

De cateva saptamani am intrat in pielea noului rol, axat exclusiv pe partea operationala a HR-ului si am beneficiat de training on the job cu persoane foarte bine pregatite. Un fel de „la taclale cu Nellie”. Don’t worry, it’s a good thing! 🙂

In vastul domeniu al formarii profesionale avem de a face cu doua tipuri de invatare:

– Training on the job – instruirea realizata la locul de munca ( la taclale cu Nellie, coaching, mentoring, management de proiect)

– Training off the job – instruirea prin programe de invatare (cursuri, seminarii, conferinte)

„La taclale cu Nellie” este o expresie folosita colocvial ce defineste tipul de invatare „unu la unu”; cum a fost si in cazul meu, acum ca am venit in organizatie pe o alta functie diferita. Cu alte cuvinte o persoana angajata deja in companie ii spune, ii arata si o pune sa execute diverse sarcini pe cea care urmeaza sa ocupe o pozitie similara pentru a le invata cat mai bine.

Expresia a luat nastere undeva in anii ’50 in SUA. Se pare ca Nellie era numele celei mai in varsta angajate dintr-o fabrica, cea care ii invata pe toti noii veniti cum se utilizeaza aparatele si masinariile de la linia de productie. A fost astfel preluata (si acum metaforic), Nellie reprezinta angajatul cel mai vechi si mai experimentat din companie, cel pe care noii angajati il „urmareau” cu saptamanile, pana invatau foarte bine procesul de lucru.

In companiile mari este o metoda adoptata destul de des, mai ales cand tranzitia unei persoane de pe un job pe un altul trebuie efectuata cu rapiditate. De cele mai multe ori este o modalitate satisfacatoare pentru ca economiseste timp si resurse pentru a-i invata pe angajatii nou veniti ceea ce au de facut. La mine functioneaza de minune, mai ales ca mi-a fost desemnata o Nellie extrem de priceputa.

Pentru ca mediul de afaceri totusi s-a schimbat cu timpul, expresia este aplicata si in alte sectoare, nu numai in industrie, iar conducerea companiei trebuie sa o gaseasca pe „Nellie” si sa se asigure ca este cu adevarat instruita si capabila sa transmita mai departe abilitatile sale de a rezolva anumite sarcini sau de a da instructiuni si de a ghida pe altcineva. Personal, cred ca daca nu alegi „o Nellie” pregatita sa transmita informatia mai departe, te alegi cu un dezastru de proportii in departament.

Cei mai multi dintre angajati prefera aceasta modalitate de invatare si adaptare la un nou job, decat sa participe la traininguri traditionale in salile de curs. Vor sa se afle „pe teren” – unde e mai usor sa inveti anumite lucruri daca esti nevoit sa le rezolvi sau sa asisti cum altcineva le rezolva.

In prezent, fiecare om are modul sau propriu de a-si dezvolta abilitatile si un fel unic in care invata, nu mai este de ajuns sa stea langa „Nellie” si sa o observe la treaba ca apoi sa ii imite actiunile. Astazi „la taclale cu Nellie” se aplica in conjunctie cu alte metode de  training bine structurate, feedback constant si programe de invatare organizationala.