La intamplare

– Am lucrat pana tarziu, in fiecare zi a saptamanii care tocmai a trecut. Eram ceva de genul:

Am fost foarte productiva, totusi. Maine, nu va mai trebui sa sufar, ca in fiecare zi de luni, sub greutatea task-urilor ce ma asteapta gramada pe birou, pentru ca am rezolvat o mare parte din ele.

– Am citit o carte de Gogol, hard copy, in metrou, intr-o saptamana jumatate. Ceea ce din nou dovedeste ca petrec prea mult timp in subterane.

– Se pare ca daca le dai oamenilor prea multa franghie, pana la urma ajung sa se spanzure cu ea. Nu poti decat sa stai si sa privesti dupa ce acest lucru se intampla. 😉

– Cred ca am devenit putin workaholica. Ma trezesc ca imi verific emailul de serviciu la ore ciudate din noapte si ca nu reusesc sa adorm din cauza creierului meu care nu termina de vorbit cu el insusi despre diverse rezolvari pentru problemele cu care ar trebui sa ma confrunt a doua zi. Gata! A venit vremea sa imi schimb putin atitudinea! All work – no fun nu prea functioneaza;

– Am pierdut ceva followeri pe Twitter in saptamanile lipsite de activitate pe blog…uh!

– Intr-o tentativa esuata de facut curat printre hartoagele din birou, am dat peste un caietel pe care il pastrez inca din liceu, unde adunam citate din cartile interesante. Scriam cu stiloul, pe hartie! 🙂

 

 

– Imi plac oamenii care au experienta interivurilor de angajare si care imi arunca” mingea la fileu” in discutii. Nu sunt timorati sau complexati, stiu exact cum va decurge discutia si chiar daca aceasta se indreapta intr-o directie in care nu se asteptau, se adapteaza pe parcurs. E o placere sa discuti cu ei. Imi usureaza munca.

– Un simplu „buna ziua” poate duce la un milion de chestii.

– Blocajul scriitorului – desi e cam impropriu spus, pentru ca eu nu sunt o scriitoare. Dar vreau sa scriu articole, in schimb stau si ma holbez la pagina alba si imi scototcesc prin cap  dupa idei. Stiu ca le am, sunt stocate intr-un sertaras  „pentru blog”, undeva intr-un cotlon intunecat al mintii mele. Reusesc intr-un final sa scot ceva la suprafata, dar nimic de valoare sau cu vreo  semnificatie importanta, asa ca spun „pas”. A doua zi o iau de la capat. Frustrant.

– Mi-ar placea sa am parte de o saptamana intreaga in care sa nu imi folosesc telefonul. Nici mobil, nici fix, nici SMS-uri, nimic. Ar fi fantastic…

– Daca jobul meu nu ar presupune stabilirea de intalniri, nu as sti in ce data suntem.

– Oricat de destept crezi ca ai fi, intotdeauna va exista cineva mai destept ca tine.

– Farsa pentru o noua colega: sa ii spui ca xeroxul este activat prin comanda vocala.

Enhanced by Zemanta