#50 Shades of HR

Din moment ce isteria „50 shades” e inca in voga, m-am gandit sa scriu si eu un articol inspirat folosind acest titlu de impact. 😛

HR-ul asa cum il cunoastem noi ( prin „noi” ma refer la mentalul colectiv), in Romania, ne duce cu gandul la doua lucruri: recrutare sau adeverinte de banca. Si atat. Nu foarte multe companii au oameni de resurse umane care ofera si consultanta business-ului in relatia sa cu angajatii. Insa exista si exceptii. Drept urmare si HR-ul are mai multe „nuante” ba chiar cateodata venind la pachet cu aspecte mai putin placute, cu experiente ciudate sau negative.

Iata vreo 50 dintre acestea, in ordinea in care mi-au venit in minte:

  1. Cea mai folosita replica atunci cand vine vorba de HR: „HR-ul e de vina!”. Nu ai avut un rating bun la evaluarea performantei? HR-ul e de vina, sigur a avut ceva cu tine si ti-a micsorat ratingul! Nu ai primit bonusul la care te asteptai? Cu siguranta, HR-ul l-a taiat!
  2. Momentul ala in care afli de pe Facebook ca un angajat a plecat din companie, la vreo doua saptamani de la intamplare! Priceless!
  3. Discutia pe care trebuie sa o ai cu un angajat care nu se comporta frumos cu ceilalti si esti nevoit sa ii transmiti „Ba!, te porti ca un dobitoc, potoleste-te!” intr-un limbaj de lemn, dichisit si diplomat. Aici am invatat de la marmota cum s-o invelim in staniol. 😉
  4. Intrebari – incuietorare, care te lasa masca, venite de la angajati: „Ai idee unde gasesc si eu niste hartie igienica, ca nu mai avem la baie?”
  5. Ce ma scoate din sarite: cand angajatii vin bolnavi la birou, desi au posibilitatea sa isi ia concediu medical. Totul din cauza mentalitatii idioate ca vor fi perceputi ca lenesi si dezinteresati de catre sefii lor daca nu se prezinta la munca bolnavi. O, ei, eroii!!! Oameni buni e doar un mit. Toti te urasc cand vii racit la munca, pentru ca-i contaminezi.
  6. Felul in care trebuie sa rezolvam probleme care nu sunt ale noastre si nu am participat in niciun fel la crearea lor.
  7. Rolul HR-ului este acela de punte de legatura intre companie si angajati. Pe de o parte trebuie sa reprezinti interesele companiei insa in acelasi timp sa ai in vedere si interesele angajatilor. Oricum ambele tabere te urasc pentru ca sunt convinse ca tu tii cu celalata.
  8. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Pur si simplu filozofie de viata.
  9. Nu ma suna sa intrebi de ce nu te-am invitat la interviu. Daca esti persoana potrivita pentru job, atunci vei fi contactata, daca nu, nu. [Disclaimer: odata ce aplica pentru o pozitie deschisa, multi candidati pun mana si pe telefon in acelasi timp si suna sa intrebe de ce nu au fost chemati la interviu inca.]
  10. Cand ajungi sa cunosti multi oameni intr-o singura zi ai parte si de strangerea de „mana moarta”. Eu o numesc „dead fish”. Denumirea spune tot.
  11. Daca ai vreo problema sau vreo intrebare legata de job si cariera programeaza un meeting sau vino la mine la birou, nu ma incolti pe la baie sau pe la bucatarie si ma pui sa iti explic despre introducerea corecta a timesheet-ului in sistem.
  12. „Pot sa fac jobul tau si cu ochii inchisi! ” – se pare ca HR-ul e un domeniu in care toti se cred experti.
  13. Daca lucrez in HR asta nu inseamna ca pot gasi un job oricui, oricand si din orice domeniu. Si repede! Nu functioneaza chiar asa.
  14. HR nu e dusmanul. Stiu ca poate iti dai ochii peste cap cand citesti asta, insa, crede-ma ca nu e!
  15. Secret revealed no1: Sa stiti ca recruiterilor (majoritatii lor) le place sa le fie puse intrebari destepte in cadrul interviului. Intrebari care sa le demonstreze ca acel candidat si-a dat interesul sa se documenteze putin si-a facut tema in legatura cu jobul la care a aplicat si cu domeniul in care compania lucreaza. De exemplu, nu stiu daca stiati, dar la JP Morgan Chase Bank in SUA, recruterii ii pun pe candidati sa le povesteasca ultima intamplare/poveste/stire pe care au citit-o in Financial Times. Foarte multi dintre ei nu stiu sa raspunda la asta.
  16. Secret revealed no2: fa intotdeauna mai mult decat scrie in fisa postului si drumul spre succes va fi pavat cu reusite. Odata ce o sa treci peste siroposenia frazei, iti vei da seama ca am dreptate.
  17. Lucreaza pentru jobul pe care il vrei si nu pentru cel pe care il ai si mai ales imbraca-te pentru jobul pe care il vrei si nu pentru cel pe care il ai. Aparentele conteaza si ele.
  18. Nu sunt preot sau terapeut, dar daca ai o problema legata de locul de munca, poti veni la mine sa o discuti. No judgement.
  19. Words of wisdom: Sa ai intotdeauna la tine un pix.
  20. Departamentul de HR iti poate fi de ajutor nu doar atunci cand ai o problema ci si cand vrei sa obtii o promovare, in ciuda miturilor corporatiste pe care le-ai auzit despre „duamna de la personal” sau „scorpia de la hasher care te sapa”. Invata sa il folosesti cum trebuie.
  21. Intr-o companie inevitabil apar schimburi de replici acide sau reprosuri la toate nivelurile. De cele mai multe ori exista o persoana care se duce cu problemele la toata lumea, mai putin la cei care ar trebui intr-adevar sa stie despre ele. Si nu, acea persoana nu e HR-ul! 😛
  22. Cuvintele magice „te rog” si „multumesc” nu si-au schimbat insemnatatea si nici utilizarea. Dar din ce in ce mai putini le folosesc.
  23. Numele meu nu e HR! Daca tot vii la mine sa imi ceri sa te ajut cu ceva sau imi scrii un mail, macar ai bunavointa de a cerceta putin si afla cum ma cheama. Nu imi spune „HR”. Chiar daca adaugi un „draga” in fata lui nu te ajuti prea mult.
  24. Apatie corporatista: cand oamenii nu sunt punctuali la meetinguri, mai ales atunci cand problema discutata e a lor. Indiferent de nivelul pe care il au in companie, acest lucru denota nesimtire.
  25. O sa vina ca un soc asta, dar noi nu tinem o evidenta mentala a zilelor tale de concediu.
  26. Ma scoate din sarite cand trimit un memorandum catre toti angajatii iar nimeni nu il citeste. Mai tarziu cand ma vad pe hol ma intreaba: „Si, despre ce era mailul ala pe care l-ai dat? Ca nu l-am citit!”. Arrr…
  27. Nu pot sa vorbesc despre salariul altor oameni. Si nici despre salariul meu. Confidentialitate, non-disclosure si toate acele atasamente din mailul trimis la punctul 26.
  28. Politica de concediu pe care as pune-o in practica: pleaca ori de cate ori simti nevoia.
  29. Ce ma socheaza cel mai tare in munca mea de zi cu zi: sa vad cat de putini oameni isi cunosc drepturile.
  30. Exista oameni execrabili si lipsiti de profesionalism si in HR (daca va puteti inchipui asa ceva J ) ca in orice alta meserie. Asa ca haideti sa nu generalizam cum ca toti ar fi niste nenorociti lipsiti de scrupule care ne taie salariile si ne impun regulamente sau ne dau adeverinte prost scrise. Ca nu-i cazul. Toate, dar absolut toate padurile au uscaciunile lor.
  31. Ce ma sperie: cand intalnesc oameni care au lucrat toata viata lor in cadrul aceleiasi companii, avand acelasi job si facand acelasi lucru incontinuu, fara a promova sau schimba ceva. Zeci de ani la rand. Si se plang ca nu au avut noroc in viata.
  32. Conflictul e inevitabil. De fiecare data cand doua parti intra in contact, iar ceea ce isi doreste o parte nu coincide cu cealalta, voila – apare conflictul. Se intampla peste tot: la locul de joaca, la scoala, la piata, la coafor, la mecanic si mai ales la munca.
  33. Fraza „Voi reveni catre tine” (in eng „I’ll get back to you”) ma enerveaza. Si ma enerveaza si mai tare faptul ca si eu o folosesc. Cateodata chiar in momentul in care imi scapa de pe buze imi dau seama de cat de tare urasc angajatii aceasta expresie, dar e prea tarziu sa o retrag. Cred ca e o modalitate de procrastinare si toata lumea isi da seama de asta, dar nimeni nu recunoaste.
  34. Esti concediat! Conversatia cu un om care a fost dat afara este cea mai grea, imediat dupa cea cu un om care tocmai a pierdut pe cineva drag. Daca nu esti vreo stana de piatra nepasatoare e imposibil sa nu iti treaca prin cap „sunt o nenorocita, ca fac treaba asta! Doamne, sper sa nu ajung in iad sau sa se schimbe rolurile vreodata”. Dar, dupa cum spuneam, depinde de la om la om. Asta gandesc eu..
  35. HR-ul vine cu bune si cu rele. Ca toate domeniile. Mie imi place jobul meu. Imi place ceea ce fac si sunt multumita de faptul ca am crescut gradual si ca ma indrept in directia pe care mi-am dorit-o in cariera. Dar sunt si zile in care il urasc! Imi vine sa dau cu laptopul de toti peretii sau sa nu ma mai dau jos din pat dimineata. As vrea sa stau acasa si sa ma ocup de blog, sa va raspund la mailuri si sa beau cafea din toate sortimentele pana ma imbat!
  36. Urasc scrisorile de intentie. Nu imi place sa le citesc neam! Bine, nici sa le scriu, dar asta e o cu totul alta poveste. Sunt folositoare doar in cateva cazuri izolate iar de cele mai multe ori se dovedesc a fi o inutila pierdere de timp. Daca nu ma credeti, sunt sute de articole online in care recrutierii si managerii angajatori recunosc ca nu le citesc niciodata. Hihihihi J
  37. Atunci cand nu ai incredere in tine sau in jobul pe care il faci se observa de la o posta. Se vede in modul in care te comporti, in limbajul corpului si in gesturi. In tot!
  38. Daca merg la vreun interviu in calitate de candidat ma astept sa fiu tratata cu respect de catre colegii de breasla. Nu de putine ori am fost nevoita sa le bat obrazul ca mi-au pus intrebari nepotrivite de tipul „ Dar pe tine cine te intretine?” sau „Cand vrei sa ai un copil?”. De feedback nici nu mai vorbim. S-ar putea ca peste ceva timp rolurile sa se inverseze. (insert evil laugh emoticon)
  39. Mi-as dori sa am cu adevarat atat de multa putere pe cat cred unii oameni ca am.
  40. Departamentul de HR este locul in care toti vin sa tipe daca ceva nu functioneaza cum trebuie in masinaria corporatiei. Iar tu stai acolo si dai din cap intelegator, in timp ce iti recapitulezi mental lista de cumparaturi ca sa eviti sa faci o criza de nervi si sa le spui cu adevarat ceea ce gandesti.
  41. Adevar despre aplicatii: cam 50% dintre CV uri nu sunt citite niciodata, de nimeni.
  42. Nu recruiterii sunt cei care iau decizia de a angaja sau nu o persoana, asa ca inainte de a-i injura de numa’ numa’ pe te-miri-ce forumuri ca nu au vrut sa te aleaga pe tine pentru job, gandeste-te putin si la asta.
  43. Cand iti cauti un job aplica doar pentru acele pozitii care se potrivesc cu experienta si pregatirea ta. Ii scutesti pe multi recruiteri de batai de cap si pe tine de frustrarea ca nu vei fi sunat in veci.
  44. „Hei fata! Cum merge hasheringul?” – iata o replica de abordare de pe Facebook pe care am intalnit-o de mai multe ori decat mi-as dori sa recunosc. Clar, nu vad cum iti poti imagina ca ceva bun va iesi din asta?!
  45. Urmarirea procesului incetineste mersul lucrurilor. Stiu si eu asta, insa hate the game, not the player. Si eu sunt o unealta in cadrul companiei si trebuie sa respect regulile. Nu pot sa le indoi cu fiecare ocazie pe care o am, oricat de mult mi-ar placea acest lucru, ca sa grabesc finalitatea unei actiuni.
  46. Toata lumea ma intreaba ce fac eu mai exact la munca? Ei bine, rezolv probleme. Cu asta isi ocupa 70% din timp toti oamenii de HR, rezolvand problemele angajatilor din organizatie. Suna misterios pentru ca au legatura cu legislatia, salariile, informatii personale si detalii delicate despre vietile lor. De unde si aura de mister si confidentialitate care planeaza asupra noastra.
  47. Distanta e o provocare. Cel mai greu, ca om de HR, e sa lucrezi cu echipe care nu sunt situate in acelasi sediu cu tine, uneori nici macar pe acelasi continent. Trebuie sa faci un extra-efort sa acoperi toate neajunsurile aduse de comunicarea la distanta. Din fericire tehnologia a gasit modalitati de a ne ajuta in acest sens. Totusi ramane o provocare.
  48. Sabia lui Damocles: judecata – si nu vorbesc in termeni metaforici. Literalmente greselile uriase facute de oamenii de HR se platesc la tribunal atunci cand angajatul ajunge sa dea compania in judecata.
  49. Nu prea ai cum sa ii multumesti pe toti in HR, desi incerci. Daca te implici prea tare, esti intruziv si barfitor si nu vrei decat sa afli noutati ca sa alimentezi zvonurile. Daca te mentii mai la distanta, inseamna ca nu iti pasa si ca nu esti dedicat si implicat.
  50. Dupa atatia ani in campul muncii am ajuns la urmatoarea concluzie: Daca nu iti place ceea ce faci atunci stresul, frustarea si lipsa de implinire iti vor impacta in mod negativ toate celelalte aspecte ale vietii. Nu conteaza cati bani faci, in momentul in care jobul nu te satisface, devii o persoana trista, nervoasa si uracioasa. Aceasta stare e ca un vortex din care extrem de greu mai poti iesi. Asa ca pune-ti prioritatile in ordine si ai grija la alegerile pe care le iei in cariera.

Happy spanking! 😉